 De ce a fost nevoie acum ca
forţe ale organizaţiilor federative sindicale împreună cu organizaţiile
pensionarilor să se unească şi să reorganizeze Uniunea Generală a Sindicatelor
din România? Pentru că mai jos de atât nu se mai putea
coborî în ceea ce priveşte încrederea oamenilor în sindicate! Pentru că unii
lideri de confederaţii sindicale aşa-zis reprezentative au compromis mişcarea
sindicală autentică şi au trădat propriii membri, încât aceştia nu mai au nici măcar dreptul istoric
la grevă. Pentru că aceiaşi capi de confederaţii s-au transformat în patroni de srl-uri, astfel încât au uitat de
orice principiu statuat de Organizaţia Internaţională a Muncii. Însă pentru a reclădi ceea ce au stricat alţii în atâţia ani e nevoie, în primul rând, de curaj, de corectitudine şi de inteligenţă. Nu este uşor să te baţi cu boierii sindicali care administrează, de peste 20 de ani, milioanele de euro de pe urma patrimoniului UGSR. Nu este uşor să te lupţi cu camarila mogulilor sindicali. În excelenta anchetă jurnalistică realizată de colegii de la Pro Tv, la emisiunea „România te iubesc”, sub genericul “Haiducii din sidincate”, un lider de confederaţie spunea că a fost bătut trei zile şi a urinat sânge pentru că a încercat să demaşte matrapazlâcurile colegilor săi din mişcarea sindicală. Dar nu spune de ce s-a întors la aceiaşi colegi şi a acceptat să facă parte din acelaşi sistem viciat. Şi iată că acum este anchetat de DNA pentru primire de mită în valoare de un milion de euro! Un alt preşedinte de confederaţie naţională sindicală tocmai a fost condamnat definitiv la şapte ani de închisoare cu executare, iar alţii sunt şi ei cercetaţi în cauze de corupţie. În disperarea de a nu fi traşi la răspundere pentru că administrează un patrimoniu furat, aşa cum au dovedit autorităţile statului, au ajuns să mistifice până şi istoria. Preşedinţii CNSLR- Frăţia, Cartel Alfa, BNS şi CSDR, printr-un comunicat comun de presă, acuză UGSR că este o organizaţie comunistă, deşi aceasta a fost înfiinţată în 1906, cu 15 ani înainte de crearea Partidului Comunist Român! În acelaşi timp, anchetele publicate în ziarul „Solidaritatea“ demască şi vor demasca impostura aşa-zişilor reprezentanţi ai mişcării sindicale şi modul în care aceştia au acţionat împotriva celor pe care îi conduceau. Iar aceste realităţi dureroase ridică următoarele întrebări: oare toţi aceştia sunt anchetaţi şi condamnaţi pe nedrept? Oare, de 23 de ani, nu mai există în România decât aceiaşi preşedinţi de confederaţii sindicale? Oare s-au epuizat resursele mişcării sindicale autentice? Răspunsul este, evident, nu! Din 1992 de când m-am angajat în presă, la „Evenimentul Zilei“, am lucrat întâi ca jurnalist şi apoi ca preşedinte al FRJ MediaSind, în domeniul social. Şi, prin prisma acestor preocupări, pot să afirm fără să greşesc că există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii care îşi fac treaba în mod onest în instituţiile, societăţile comerciale, în cadrul sindicatelor sau federaţiilor la care lucrează. Însă ei nu au acces la funcţiile confederative, nu au acces la întâlnirile cu mai marii ţării, nu au acces în Consiliul Economic şi Social (organism de dialog social aflat de mulţi ani în moarte clinică), nu au acces la posturile de radio şi televiziune, nu au acces la masa bogaţilor sindicali. De aceşti lideri are nevoie Uniunea Generală a Sindicatelor din România ca să-şi îndeplinească misiunea istorică: aceea de a reclădi mişcarea sindicală, de a reclădi speranţa în onestitate şi solidaritate. Şi iată că unii dintre ei încep să vină în UGSR. Începe să se urnească mişcarea autentică militantă din sindicate. Începe să încolţească curajul de a ne cere înapoi drepturile furate de Putere cu complicitatea unor trădători sindicali. Începe să se facă dreptate! Cristi Godinac |
