Fără a fi fan sindicate, sunt devotat luptei pentru proprietate, pe care o consider inviolabilă, indiferent de conjuctură. Am colegi din presă care şi după 24 de ani de democraţie haotică se opintesc în justiţie să-şi recupereze averile primite moştenire: unul o casă, altul un petic de pământ, altul o seră etc. Nu mi-au plăcut niciodată liderii români de sindicat. Am două argumente: nu apără interesele celor pe care îi reprezintă şi au devenit putred de bogaţi făcând afaceri taman în ramura de activitate a sindicatului pe care îl conduc! UGSR – Uniunea Generală a Sindicatelor din România de pe vremea comuniştilor – trăieşte, contrar tuturor celor care se chinuie din greu să inducă ideea că a decedat şi i-au luat locul federaţiile înfiinţate de Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Liviu Luca, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Marius Petcu etc. În ’89, UGSR deţinea un patrimoniu uriaş, compus din sedii, case de vacanţă, hoteluri, terenuri, apartamente, birotică de patrimoniu şi fonduri de miliarde de lei comunişti şi milioane de dolari americani, plasaţi în diferite conturi deschise ulterior la BCR, CEC şi Bancorex. Imensa avere a fost prădată de noii lideri sindicali – mai multe haite de varani având în frunte şmenari cu numele de Mitrea, Ciorbea, Luca, Hossu, Costin, Baciu etc. – Mihai Pâlşu, Cotidianul Puterea, 22.06.2014
Democraţie la împărţirea UGSR
Sărim peste istoria UGSR direct la fraude şi ilegalităţi, aşa cum au fost ele decriptate de procurorii Doru Florin Ţuluş şi Claudia Roşu, în urma unor anchete penale rămase fără… condamnări! De ce? Pentru simplul fapt că ilegalităţile comise s-au prescris. În ciuda acestui fapt, hoţia s-a consumat, iar patrimoniul trebuie returnat UGSR indiferent de cine se află în fruntea uniunii.
Ne convine, nu ne convine, patrimoniul UGSR trebuie returnat integral de către cei ce şi-au împărţit şi însuşit ilegal averea Uniunii Generale a Sindicatelor din România după 1989. Numai că, aici, avem un amendament pur democratic de care trebuie să se îngrijească un judecător, dacă tot invocăm ideea de normalitate în România. Adică, avem doi paşi de împlinit după ce UGSR va fi reîmproprietărit de justiţie:
Pasul 1. Patrimoniul recuperat de UGSR să fie echivalat într-un număr de acţiuni egal cu cel al membrilor sindicali activi la 21 decembrie 1989 şi care se mai găsesc în viaţă la data punerii în posesie printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Pasul 2. Beneficiarii acţiunilor să aibă posibilitatea să dispună de acţiunea lor deţinută la UGSR, după cum urmează: să primească o despăgubire de valoarea acţiunii, să rămână în UGSR sau să transfere acţiunea la o altă formaţiune sindicală.
Procurorul Ţuluş confirmă faptele
În data de 1 octombrie 2013, procurorul-şef de serviciu în cadrul DNA, Doru Florin Ţuluş, a emis o rezoluţie ce a confirmat faptele penale comise de liderii confederaţiilor sindicale CNS Cartel ALFA, BNS, CNSLR Frăţia şi CSDR, dar şi de alte persoane juridice şi fizice atunci când au împărţit ilegal celebra uniune sindicală comunistă UGSR.
Spicuim din rezoluţia procurorului Doru Florin Ţuluş: „… după încheierea aşa-zisei «Tranzacţii», a fost creată SC SIND ROMANIA SRL, în urma înţelegerii între CNSLR Cartel ALFA şi Confederaţia Sindicatelor Independente «Frăţia». Acestei societăţi comerciale i-au fost transferate, în mod fraudulos, bunuri pe care nu le deţineau, nu le aveau în proprietate, neputând dispune de ele (…) în cuprinsul statutului SC SIND ROMANIA SRL figurează următoarele menţiuni:
– capitalul social este de 1.605.552.000 lei (fără precizarea provenienţei);
– nu se verifică provenienţa acestui capital, existând suspiciunea că este vorba, în realitate, de patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România”.
Şi acum vine minibomba din rezoluţia procurorului Ţuluş: “Conform actului adiţional la statutul SC SIND ROMANIA SRL (autentificat sub nr. 2359/17.08.1992), se arată că aportul în natură la capitalul social provine de la patrimoniul DECOTS prin reorganizare. (…) Rezultă din cele mai sus expuse, că documentul intitulat «Tranzacţie» şi datat 07.11.1991, constituie un act subsecvent procesului-verbal declarat fals în dosarul nr. 95/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie, prin rezoluţia din data de 02.05.2011”.
UGSR nu s-a dizolvat niciodată
Procurorul Ţuluş continuă: „Rezultă, din ansamblul acestor documente că, prin Sentinţa Tribunalului Ilfov nr. 45/11.06.1945, a dobândit personalitate juridică Confederaţia Generală a Muncii din România, devenită ulterior, conform unor decizii statutare adoptate în cadrul unor congrese, Uniunea Generală a Sindicatelor din România (mai exact în anul 1966).
La data de 25.12.1989, a fost desemnat, în calitate de coordonator al Comitetului Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România, numitul Călinescu Ştefan.
Aşa cum am arătat mai sus, nu există acte care să ateste existenţa vreunei modalităţi de încetare a existenţei acestei persoane juridice; rezultă că Uniunea Generală a Sindicatelor din România este succesoarea Confederaţiei Generale a Muncii din România, neexistând nici un act care să ateste o eventuală divizare în mai multe entităţi.
Modul de înfiinţare, respectiv încetare a existenţei unei persoane juridice, a fost şi este reglementat legal; de asemenea, reorganizarea, divizarea, absorbţia/fuziunea diferitelor entităţi sunt prevăzute de lege.
Nu există, în cazul în speţă, documente care să ateste succesiunea entităţilor sindicale din Uniunea Generală a Sindicatelor din România; de altfel, nici nu se poate pune o astfel de problemă, Uniunea Generală a Sindicatelor din România existând continuu, astfel cum s-a arătat mai sus.
Această problemă prezintă o importanţă deosebită, în contextul discuţiei despre patrimoniul sindicatelor, astfel cum exista în anul 1989”.
Ilegalităţi în serie
Procurorul Ţuluş este categoric: „Nici în ceea ce priveşte instituţiile de drept comercial lucrurile nu stau diferit; raportarea la capitalul social al SIND ROMANIA SRL nu s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, cele trei sindicate nou apărute aportând bunuri care nu le aparţineau şi pe care nu le dobândiseră în nici un mod.
Mai mult decât atât, în perioada de după anul 1989, legiuitorul a emis acte normative de reglementare a situaţiei juridice a patrimoniului Partidului Comunist Român (Decret Lege nr. 30/1990); în ceea ce priveşte Uniunea Generală a Sindicatelor din România, un astfel de act normativ nu există. (…) Referitor la problematica în discuţie, câteva precizări se impun:
– menţiunea din statutul CNSLR, referitoare la preluarea prin absorbţie, ca succesor universal al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, de către CNSLR a patrimoniului sindicatelor constituie o menţiune nereală, CNSLR reprezentând doar o parte a mişcării sindicale, în timp ce Uniunea Generală a Sindicatelor din România nu îşi încetase existenţa;
– conform rezoluţiei primului-ministru Petre Roman (03.04.1990), “orice alte dispoziţii privitoare la patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România se amână după congresul sindicatelor”;
– CNSLR reprezintă doar o parte a întregii mişcări sindicale, fapt atestat şi de corespondenţa vizând reprezentarea sindicală în acea perioadă;
– prin Decizia ÎCCJ nr. 8328/15.10.2009, s-a stabilit că tranzacţia generală întocmită la 07.11.1991 atestă doar intenţia semnatarilor de a partaja patrimoniul sindicatelor şi de a-l obţine, dar acest act nu are nici un efect în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate;
– prin Decizia nr. 6005/02.11.2004, ÎCCJ a statuat că situaţia juridică a bunurilor ce au aparţinut Uniunii Generale a Sindicatelor din România nu a fost reglementată prin lege;
– acordul încheiat între CNS Cartel ALFA, CSDR, BNS şi CNSLR Frăţia (de a administra în comun fostul patrimoniu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România) nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate”.
NUP izbăvitor pentru hoţi
În finalul rezoluţiei sale, procurorul Doru Florin Ţuluş confirmă faptele penale, dar dă un NUP izbăvitor pentru hoţii sindicali: „Din cele mai sus expuse, rezultă probe (înscrisuri, hotărâri judecătoreşti) şi indicii temeinice de comitere a infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 C. pen, precum şi fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 C. pen., referitor la documentul intitulat «Tranzacţie generală» şi datat 07.11.1991.
Acest document prezintă menţiuni vădit contrare realităţii, fiind întocmite cu scopul precis de preluare, fără bază legală, a patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
De asemenea, fiind accesoriu procesului-verbal din 04.07.1990, este fals şi din acest punct de vedere.
Cercetările nu pot continua, întrucât, în ceea ce priveşte ambele infracţiuni, a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale, astfel cum sunt prevăzute la art. 122 C. pen.
Din punct de vedere procedural, arătăm că, în ceea ce priveşte statutul CNSLR şi, respectiv procesul-verbal din 04.07.1990, există deja soluţie emisă în dosarele 197/P/2007 şi respectiv nr. 95/P/2011, iar prezenta rezoluţie se referă exclusiv la «Tranzaţia generală» din 07.11.1991. (…) Dispun neînceprerea urmăririi penale faţă de numiţii Victor Ciorbea, Miron Tudor Mitrea şi Liviu Luca…”.
Mitrea, Ciorbea şi Hossu au devalizat UGSR
În data de 2 mai 2011, procurorul din cadrul DNA Claudia Roşu a emis o rezoluţie ce confirmă că procesul-verbal în baza căruia a fost împărţit patrimoniul UGSR a fost semnat ilegal de către Ilie Porojan ca reprezentat al CNPOSL-UGSR. Deşi au ştiut tot timpul că procesul-verbal încheiat la data de 4 iulie 1990 este un fals grosolan, liderii CNS Carel ALFA, BNS, CNSLR Frăţia au dispus ciopârţirea patrimoniului UGSR după cum le-a picat la pungă.
Vă prezentăm, în sinteză, cum s-au desfăşurat faptele penale şi cum „marii lideri” sindicali Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Liviu Luca, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Vasile Marica şi Marius Petcu au pus ilegal mâna pe averea UGSR.
În 23 ianuarie 1990, UGSR s-a transformat în Uniunea Federaţiilor Sindicale Libere din România (UFSLR), având ca organism de conducere Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
În 3 aprilie 1990, CNPOSL, prin reprezentantul legal Ştefan Călinescu, a solicitat premierului Petre Roman să sprijine organizarea sindicatelor. Călinescu i-a arătat prim-ministrului de atunci că divizarea patrimoniului UGSR este de competenţa exclusivă a membrilor uniunii. Roman a fost de acord. Merită să vă spunem aici că, la data de 31 decembrie 1989, UGSR deţinea în conturi deschise la BNR şi BRCE circa 4,7 miliarde de lei şi peste 2,7 milioane de dolari americani.
În 4 iulie 1990, pe sub masă, a fost încheiat un proces-verbal între aşa-zisul reprezentant CNPOSLR şi unul dintre liderii CNSLR, vicepreşedintele Minică Boajă. De fapt, pe document a fost trecut numele coordonatorului CNPOSL, Ştefan Călinescu, dar în locul lui a „dat cu băţul”, fără să aibă mandat sau vreun drept legal, „numitul” Ilie Porojan.
În data de 7 noiembrie 1991, bazându-se pe falsul proces-verbal, liderii CNSLR, CNS Cartel ALFA şi CSI Frăţia şi-au împărţit patrimoniul UGSR.
„În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul Ilie Porojan a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului Minică Boajă. De asemenea, Ilie Porojan a precizat că la momentul semnării nu avea nici o calitate în CNPOSL care să îi confere atribuţii de reprezentant şi nu a avut nici un mandat scris sau verbal din partea lui Ştefan Călinescu”, se arată în rezoluţia procurorului Claudia Roşu.
Fals grosolan
Cum era de aşteptat, procurorul Claudia Roşu confirmă faptele ilegale comise de Ilie Porojan şi Minică Boajă: „Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat «proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniul fostului UGSR» are caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, Ilie Porojan, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, Ştefan Călinescu”.
NUP cât averea UGSR
Pentru a nu fi acuzaţi de poziţie părtinitoare, ne reîntoarcem la rezoluţiile procurorilor care au cercetat faptele comise în bătălia pentru averea UGSR. De data aceasta, la anchetatorul Claudia Roşu: „Sub aspect penal însă se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. d C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C. p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliade de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009), pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), «problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual.
În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR Frăţia nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu». Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a a infracţiunilor prev. de art. 254 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011. Faţă de cele expuse, în temeiul art. 228 al. 4 rap. la art. 10 lit. g C.p.p.
DISPUN
Neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE pentru săvârşirea infr. prev. de art. 288 C. p.
Neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ sub aspectul infr. prev. de art. 215, al. 1, 2 şi 5 C.p.
Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor prev. de art. 254 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000”.
Iacob Baciu, bun de plată
Liderul CSDR, Iacob Baciu, fost vicepreşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), este reclamat de ANI pentru conflict de interese, după ce, în calitate de administrator al SC SIND ROMANIA, societate a confederaţiilor sindicale, a încheiat cu CAS judeţene contracte de servicii medicale în valoare de aproape 7,5 milioane lei.
În perioada 21 octombrie 2008 – 25 mai 2011, Iacob Baciu a deţinut funcţia de vicepreşedinte al CNAS, iar din 9 noiembrie 2007 şi până în prezent este preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (CSDR).
De asemenea, începând din 19 mai 2006, Iacob Baciu este administrator al SC SIND ROMANIA SRL, societate comercială înfiinţată în 1992 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, în prezent având ca asociaţi persoane juridice, respectiv CNSLR Frăţia, CNS Cartel ALFA, BNS, CSDR şi ANCCSR. Societatea desfăşoară preponderent activităţi de turism social, beneficiarii serviciilor fiind, în principal, membri de sindicat şi persoanele cu bilete de odihnă şi tratament venite prin CNPP.
CNSLR Frăţia a pierdut un sediu
La data de 15 martie 2014, CNSLR Frăţia ar fi trebuit să elibereze spaţiul ocupat în imobilul din Piaţa Revoluţiei nr. 1A, corpul D. Decizia a venit ca urmare a chemării în judecată a CNSLR Frăţia de către MAI, pentru neplata chiriei şi a utilităţilor. Evacuarea este tergiversată de la sfârşitul lunii octombrie 2013, când Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat sentinţa definitivă. Liderii CNSLR Frăţia nu au vrut să recunoască public decizia judecătorului, deşi sediul era deconectat de la utilităţi. Ei au tot încercat să tragă de timp şi, din 3 în 3 luni, au negociat cu reprezentaţii MAI prelungirea termenului de evacuare. În cele din urmă, s-a adeverit că 15 martie 2014 a fost data-limită până la care ei au putut să-şi desfăşoare oficial activitatea în vechea locaţie.
Patrimoniu UGSR
„Patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari”, se spune în raportul DNA.
Sursa: Anchetă publicată de Mihai Pâlşu pentru cotidianul Puterea
